RECONSTRUCŢIE Reconstrucción
En Salamanca, las clases de rumano -no sé si solo aquel año- las impartía un príncipe -así se nos presentó- que llegaba el primer día, desaparecía con nuestros nombres y fotos y volvía a final de curso para repartir las papeletas con el aprobado. Seguramente confiaba mucho en su poder de seducción y creía que bastaba con esas dos clases para que rumaneáramos lo suficiente.
Me he acordado de esta sabiduría que adquirí por ciencia infusa porque una poeta, profesora y traductora, Elena Liliana Popescu, publicó no hace mucho unos poemas míos traducidos a su idioma. Aquí dejo uno y -como el lector sabrá tanto rumano como yo- su original en castellano:
Vangelis: La conquista del paraíso
RECONSTRUCŢIE
Eu nu sunt cel ce am fost pentru ca aceste versuri
să-mi răscumpere memoria în această noapte
de gingăşie şi încetineală a sufletului.
Nu există nimic care să-l poată învia
pe cel ce a îmbrăţişat cândva moartea.
Versurile mele îmi înapoiază un străin
care vrea să mă înlocuiască cu povestea lui
abandonată într-un ieri de demult.
Ce singurătate locuiesc în aceste vremuri
în care, după ce am trăit, trăiesc un mort
şi creez pe cel ce simte acum, gândeşte
şi scrie această elegie,
sau această odă fără sfârşit.
Ştiu bine că cel ce zvâcneşte
în cuvântul meu este cineva care nu există
şi pe care numai îl cunosc
în timp ce scriitura făureşte materia.
Eu sunt cel ce renaşte vers după vers,
sub pana rătăcitoare
singur cu visul meu şi cu adevărul lui.
Sunt cel ce doreşte să fie mai mult decât ce-a fost.
Reconstrucción (Identidad)
Yo no soy el que fui porque estos versos
rescaten mi memoria en esta noche
de suavidad y lentitud del alma.
Nada hay que resucite
aquello que abrazó la muerte un día.
Mis versos me devuelven a un extraño
que quiere suplantarme con su historia,
abandonada en el profundo ayer.
Qué soledad habito en ese tiempo
en el que, pues viví, vivo difunto
y voy creando al que ahora siente, piensa
y escribe esta elegía
o esta oda sin fin.
Sé bien que aquel que late
en mi palabra es alguien que no existe
y al que solo conozco
mientras forja materia la escritura.
Yo soy el que renace verso a verso
bajo la pluma errante,
a solas con mi sueño y su verdad.
Soy el que anhelo ser más que el que he sido.
Traducción al rumano de Elena Liliana Popescu
No hay comentarios:
Publicar un comentario